Stau îmbrăcat în alb,
Ascult vorbe negre,
Fug rapid spre răsărit,
Ignor încet pân' la apus.
Ampersand.

Poate-s ca un ipotetic,
Un gând comun, esoteric
Ca orice paradox uitat
Ca un obraz fardat pupat.
Ampersand.

Zboară păsări de hârtie
Peste zorul ce-ntărâtă stolul
Și pădurea ce-mi ține dorul
Prizonier în pahar de tărie.
Ampersand.

Este clar că viața-i bună,
Stând sub întunericul de lună
Și gândind la o lume păgână,
Chiar dacă uneori sunt tăiat la mână.
Ampersand.

A-nțelege e un concept uitat,
Iar acum stăm lipiți de ceafă
Ca să punem piedică păcătoșilor
Care păcătuiesc cum nu păcătuim noi.
Ampersand.