|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ O formă primordială de dilatare a timpului Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 10
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-04-29 | | Din norii întunecați Steluțe albe mii Au început să cadă Și au așternut un strat de zăpadă. O steluță frumoasă De vânt e purtată, Pe unde o ducea Se minuna ce vedea. Fum din case ieșea Și o înneca Gospodarii mișunau Cu treburile ce le aveau. Copiii cu obrajii roșii de frig Cu săniile se dădeau, Alții schiau, Pe râul înghețat patinau. Fiecare copil era ocupat Chiar dacă de frig era înghețat Erau voioși, Și gălăgioși. În călătoria ei a ajuns Tocmai pe munte sus Unde brazii erau albiți De suratele ei mai mici Dar nu a avut odihnă Că vântul a luat-o Mai departe a purtat-o Și pe nasul unui copil a lăsat-o. Copilul era încântat Că pe nas avea Steluța albă ca de catifea Și de bucurie râdea. Dar steluța s-a topit De la căldura celui mic Atunci fața el a ridicat Și steluțe multe i s-au așezat. Asta a fost călătoria ei, Chiar dacă s-a topit Ea a dăruit Bucurie celui mic
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate