Plutim împinși de secundarul dezinvolt
Vâslind în orb către eternul anonim
Printr-o minune am ajuns ființe toți
Cărând în brațe astro-magicul destin

Contorsionând lucrează haosul vioi
Precum un vals Brownian plutind în cană
Azi este soare, mâine ploaie, poate nori
Ne învârtim zâmbind anost într-o capcană

Călătorind între etern și infinit
Bine și rău pare să fie-o diagramă
Depinde totul doar de ochiul ce-a privit
Căci perspectivele sunt doar o hologramă

Din locul strâmt ce se învârte plictisit
Centrul e soarele iar restu-i varietate
O simplă glumă despre spațiul mărginit
Ne e de-ajuns căci nu cuprindem realitate

Avem și timp, avem și Sud, avem și sus
Ne-am definit un ideal dintr-o himeră
La stânga-i dreapta-n antiteză descompus
Ne orientăm în relativa efemeră