Motto "-Iisuse, unde ne putem mântui?
-Oriunde nu există femeie."
(Evanghelia după Toma)

am început să o desenez pe o coală A4 folosind cât mai puține linii
drepte curbe sau frânte
știam că e uitucă
(ea spunea că e pierdută)
și credeam că gestul meu o va ajuta să-și regăsească mult mai ușor trupul după Judecata de Apoi

am prins în pioneze schița pe tocul ușii
și de câte ori pleca se privea atent
scotea creionul dermatograf și trăgea câte o linie
odată când ne-am certat pentru că nu-i spusesem "te iubesc" timp de patru ore și un sfert
(o eternitate și un pic
ar fi declarat ea la nervi)
a tras chiar șase linii și a scos și rujul
dar la insistențele mele a renunțat și doar a trântit ușa

după mai multe plecări schița devenise inutilă
plină de modificări cu dermatograful
ștersături cu degetul
și chiar câteva înțepături cu un pix Parker făcut cadou la a doua întâlnire

mult timp nu au mai fost întâmplări memorabile
doar dragoste și plecări
singura observație consemnată în jurnal și demnă de relatat posterității
a fost că trupul ei continua să se unduie din cauza curentului
multe secunde după plecare

între timp ne-am murit
oamenii au dat ocol Lunii
la kfc e ofertă de 1+1 miercurea
și eu privesc cum îi fâlfâie trupul la fiecare deschidere a ușii