am elucidat al zilei paradox,
separând tristețea de bucurie,
speranța mea are tărie de inox,
înălțată pe-o spirală azurie.

împrumut de la soare euforie,
stoluri de gânduri libere zboară,
doruri transform în butaforie,
când lumina în suflet coboară.

rapsodia inimii mă bine dispune
valuri de emoții prin artere curg,
că viața-i o minune acum pot spune,
nu-mi pasă că mă-ndrept spre amurg.

venerez soarele ancestral demiurg,
trăind armonios în frumosul burg.