Tu ninge-mă cu flori de mai,
În început fără sfârșit,
Topește-mă cu dulcele „mai stai”,
De brațe șoptit.

Și lasă-mă să cad ușor,
Și să țin ritm în respirații
Să uit de timp, să uit de dor,
Să fim doar noi, făr’ explicații.

Atinge-mă cu gândul tău,
Ce n-are iz de depărtare,
Ca și cum tot ce a fost greu
Se stinge-n noi fără-ntrebare.

Mai ține-mă puțin la piept,
La margine de vis și dor,
Unde dorința n-are drept
Să stea ascunsă-n trup ușor.

Și lasă-mă să ard în tine,
Fără să cer, fără să știu,
Să nu mai fie „eu” și „tine”,
Ci doar un „noi” frumos și viu.

Și dacă mâine va veni
Cu pași grăbiți peste iubire,
Mai ninge-mă încă o zi
Cu flori de mai... în amintire.