Mama nor
Avea un puișor
Ce era foarte curios
Ce e jos.

Mama i-a explicat
Că rolul lui e
Să aducă ploaie
Pământul să-l înmoaie.

Pentru asta
Trebuie să mai crească
Ca ploaia să fie deasă
Holda să fie mănoasă.

Dar el n-a avut răbdare
A plecat iute
Și pe vânt călare
S-a pierdut în zare.

În călătoria lui
Multe orașe a văzut
Oamenii cum pe câmp coseau
Și de umbra lui se bucurau.

A trecut și peste munți
Care i-a salutat
Cu câteva picături i-a sărutat
Și mai departe a plecat.

A trecut peste mări și oceane
Tare s-a mirat
Când a văzut câtă apă aveau
Și nu se revărsau.

La Polul nord,
Răsuflarea lui a înghețat
Și de vânt s-a rugat
Să-l ducă la căldură imediat.

Astfel la Ecuator a ajuns
Dar aici era prea cald
Și era să moară
Cât pe ce să piară.

Norișorul nostru
Nu și-a dat seama
Că în călătoria lui a crescut
Și mare s-a făcut.

Ca să se mai răcorească
Ploaia a lăsat să cadă
Totul a fost spălat
Și lăsat curat.

Norișorul prin ploaie
S-a topit
Cerul era curat
De nici-un nor pătat.

Astfel el menirea și-a făcut
După ploaie natura s-a înviorat
Cei ce au fost de ploaie udați
De căldură au fost scăpați.