Îmi amintesc cum alergam printre etaje
De blocuri construite pentru oamenii muncii,
Cum pe scările ruginite ale macaralelor
Urcam până la capăt să privesc
Lumea de cât mai sus.

Eram un ram care creștea din carnea
Unui copac pe a cărui piele îmbumbau
Flori parfumate din ale căror petale
Mi se deschideau spre a prinde
În brațe plinuri de sânge.

Eram pe atunci ceea ce acum îmi amintesc,
Smulgere din pereții firelor electrice
Și saltul de la etajul doi în nisip
Vast împodobit cu aripi.