Iubirea este la fel de mare
În cearșafuri ca în lumina din soare.

Cum credința e judecată cu aceiași măsură
De cei care o folosesc pentru a-și justifica,
Indiferent de e mărturisire de joker
Or de clovn, reverie, or ca parte
A ființei pe care o imagina.

Nimeni, dar nimeni nu poate fi altceva
Dacă nu poate mușca și nu sărută,
Ori mângâie nurii sânilor și
Nu bea din mugurii lor
Nectar alb de stea.

Imensitatea ei este un pistil
Înmiresmat plin de arome care
Se înalță spre depărtări fluturând
Din lumini umbre înflorind înserare.