Tãcere!
Spaţiul ne-a cucerit
și s-a închis peste noi.

Pietrele —
o vibrație fără început,
fără margini.
Nu le atingeți!
Nu le tulburați!

Se deschide în ele
ceva ce nu ne mai aparține.
Ele vor rosti
ce noi am risipit.

Noi —
aproape absenți,
legați doar printr-un gol comun,
o rostire fără sunet.

Pãşiţi cu sfialã,
în tãcere,
ca într-o catedralã
în care sunã clopoţelul liturgic!
Vom renaşte din tãcere!

Tãceţi!
Tãceţi...

Şi oamenii au amuțit...