Pe cerul limpede de vară,
Dinspre răsărit,
Norii au năvălit,
Cerul l-au acoperit.

O lumină orbitoare
Cerul a brăzdat,
Cu un bubuit asurzitor
Aerul a despicat.

Din nori au început să cadă
Stropi grei de lacrimi
Și au plâns până au obosit
Și s-au ostoit.

Lacrimile lor
Mici pâraie s-au făcut
Ce au șerpuit
Pe pământul încălzit.

De la atâtea lacrimi
S-au format băltoace
Lacrimile ce cădeau
Bulbuci făceau.

Norii ostoiți
De pe cer au fugit
Plânsetul necesar
Nu a fost în zadar.

Pomii au spălat,
Florile le-au udat,
În băltoacele lor
Vrăbiile s-au scăldat.

Oamenii au răsuflat ușurați
Că de arșița verii au scăpat,
Aerul un pic s-a răcorit
Și s-a primenit.

Norii ce au plâns,
De vânt au fost luați
Duși mai departe
Și acolo descărcați.