Românul este cocoșat
Sub birurile impuse
Este tot mai sărăcit
Și este tare necăjit.

Orizontul s-a înnegrit
De taxele buluc ce au venit
Pe capul bietului român
Ce pe venitul lui nu e stăpân.

Impozitele s-au dublat
Copiii sunt nemâncați
Românul e rupt de foame
Și scormone în gunoaie.

Sunt trași la față și-și livizi
De atâta înfometare
Speranța lor s-a spulberat
Ca vântul în neagra zare.

Poporul este chinuit
În astă iarnă rece
Căldura e un lux amar
Nu un bun necesar.

Românul e prost îmbrăcat
Cu haine ceaușiste
Străbat orașul ca orbeții
Sub criza vieții.

Oftează Stefan Voievod
Oftează toți eroii
Că din mormânt ei s-ar scula
Și în Guvern ar da.

Cum Doamne,
Guvernul a uitat
Și omul să fie taxat
Că încă e viu chiar de nu e mâncat?