te-am căutat în ceruri
te-am simțit
pe cărarea mea
prinsă de un fir, adaug
și luna cea nouă

în veghe îmi ții
într-un colț de inimă
o lumină mica
ți-am simțit pașii
cu fruntea lipită, de tăcere

la ora știută, cu stele
perechi
arzând câte două
cobori din cer
un fir subțire de brodat

într-o cană
cu cafea uitată
aburul se ridică
ai aprins o lumină mică
stăteai acolo

numită speranță
îmi arată deschisă
o poartă între cer
și pământ unde rămâne,
ceva întreg

printre lucruri
fără glas
ca și cum
n-aș mai fi singur
există un loc de suflet

ca o urmă, ca vântul
cu ochii închiși
o cheie caut în vibrante
viori de cuvinte
la tine mă mut, între cer

și pământ cu ...Fiul Iisus!