M-aşteaptã o barcã la mal.
A înverzit de-atâta aşteptare,
tãcutã
rãbdãtoare,
sub anotimpuri ce se deruleazã
ca un film
cu multe, prea multe episoade,
cu multe, prea multe primãveri.

Lopeţile-i sunt crengi acum,
dau muguri,
înfloresc,
rodesc.
E plinã de cuiburi
barca mea,
e plinã de culoare,
de miresme,
de triluri fermecate.
Pânã şi timpul s-a cuibãrit aici
şi aripi dã secundelor
ce zboarã în lume
ca roiuri nesfârşite
de lilieci bezmetici.

Dar nu!
Nimic nu poate
aduce uitarea:
m-aşteaptã o barcã la mal,
tãcutã, rãbdãtoare,
m-aşteaptã,
deşi chemãri îmbietoare
aude mereu
de dincolo de zare.