Într-un târziu,
Zâna florilor se trezește
Din somnul îndelungat
Și cutreieră țara în lung și in lat.

Pe unde trece
Florile se deschid
Aerul e înmiresmat
De flori parfumat.

Copacii râd în soare
Că sunt împodobiți cu flori
Albinele sunt bucuroase
Cară nectarul voioase.

Fiecare floricică
E veselă tare
Dimineața de rouă e udată
Iar ziua de soare sărutată.

E o încântare
Cât de frumos e colorată
Și cât e de atrăgătoare
Când admiri orice floare.

Nu știi la care să te oprești
Îndeaproape să o privești
Că toate sunt frumoase
Și ochioase.

Zânei florilor îi mulțumim
Că ei îi datorăm
Viața să ne o colorăm
De flori să ne bucurăm.