bună beznă!
ți-am adus în dar noaptea mea
ora 3:15
armonia se rupe în death metal
și capătă sens pe marginea paraliziei în somn.
ți-am văzut silueta.
acum…
ține cadavrul naivității mele.
mintea nu mai înțelege convingerile retinei
iar teroarea mi se frânge în iluziile
predestinate infertilității.
sunt mai mult frică
decât om
mai mult prejudecată
decât mișcare
mai mult instinct
decât emoție pură.
îmi rănesc conturul
care m-a îndobitocit.
tuturor slăbiciunilor
le dau nume de demoni
îi îmbrac în pielea mea
îi pedepsesc torturându-mă —
mă transform în demon.