Eu stau pe un mal, visul meu pe celãlalt,
meduze albastre tremurã
pe apele adânci ale ochilor tãi...

Hotare nestatornice
împing rãsuflarea mea
când spre umbra morţii
când spre cea a vieţii,
când pe un mal, când pe celãlalt.

Trupul mi-e ţintuit ca un câine de nisip,
dar visul pãşeşte sfielnic
printre meduzele albastre care tremurã
pe apele adânci ale ochilor tãi,
în timp ce lumina zace în miezul nopţii
ca sâmburele într-un fruct copt.