De ziua ta sunt umbra petalei,
A ultimei petale ce a rămas în floare,
Care,
Înainte de a se desprinde
Și a lăsa pistilul să devină fruct,
S-a întins, în cădere,
Pe pământ
Ca gândul împrăștiat
Înainte de a fi fost rostuit.

De ziua ta îmi imaginez
Că, la anul ce vine, alte petale,
La fel ca aceasta îmi vor înflori
Și,
Apoi,
Din flori alte umbre vor crește
Peste pământul din noi
În timp ce ne risipim.