plouă de zile bune plouă ca în macondo

plouă și nu dau de Dumnezeu

mi-am pus o pelerină și am ieșit

nimeni pe drum totuși în pustiu Îl simțeam

m-a tras de mână când să trec linia de tramvai

fără să aud că se apropie cu viteză

stropii bat în glugă variațiunile lui bach

e o tristețe cenușie strânsă în sădile de nori

plouă a vremuri înscenate

mai încolo un râu de zile arogante

îmi iau avânt și sar pe celălalt mal în mugurii unei primăveri

alb-roz

Dumnezeu îmi zâmbește

într-un fel pe care îl poți vedea doar pe buzele unora

îmi face semn mă apropii mă așez de-a dreapta Lui

și-mi spune ceva la ureche

izbucnim amândoi în râs

mă-ntorc acasă pe drum însorit lumea se înveselește