Imperfect și totuși firesc,
În tot ce simt și în tot ce gândesc.
Simplu e perfect, fără decor,
Când adevărul nu cere sonor.

Perfect spus, din tăceri adunat,
Din ce n-a fost, dar s-a întâmplat.
Perfect compus, din noi doi, încet,
Din ce se rupe și se face complet.

Mai mult ca perfect… nu e timp, nu e stare,
E recunoaștere fără întrebare.
E când te știi făr' să te fi știut,
E când te regăsești în ce n-ai cerut.

Nu e gramatică… e un altfel de rost,
E limbajul dintre ce e și ce am fost.
Tu poți trece sau rămâne inert,
Uneori, din nimic se naște perfect.