Apusul te cheamă,
Nimeni nu știe numele tău,
Pașii tăi lasă
Urme adânci pe sufletul meu.
Aripi rătăcite se topesc în drum spre soare,
Îmi țin visele într-o călimară
Pe care nu vrei să o atingi.
Lalelele uscate au fost cândva o poză
Făcută într-o primăvară
Cu miros de libertate.
Departe, pe o bancă, cineva încă spune:
Timpul trece, roua rămâne, sângele meu aleargă în cuvinte!