singurătatea mea e oglinda din raftul cu cărți
pe raftul cu dulcețuri mi-am așezat amarul
dulcele și apa șterg riduri în oglindă mă caut
ca printr-un labirint de ritmuri în chitară
voi cânta odă minciunii numită viață

se va face dreptate în lumea de dedesubtul
arborelui acesta vârsta coace putreziciuni
viciul într-un an îmbătrânește cât alții în zece
arată viciul omului Raiul
mai mult adâncindu-l în Gheenă

spre a împăca și capra și varza
beau alcool cu dulceață Bachus capătă diabet
nu mă mai închin la icoana Mine-lui
e prea mult zăcământ de fier în inimă

m-am împăcat cu mine doar din complezență
în realitate urăsc această simbioză de diverse excremente
până și gândul mi-e bolnav de el chiar mi-e milă
nu va apuca ziua când icoana portretului meu
mulți o vor așeza în perete spre ferirea de Dumnezeu