Prieteșugul cu sihăstria m-a costat o groază
de prieteni. Azi corabia vieții mele în lume
acostează dar găsesc doar pustiu și deșart,
îmi este gândul de a mă reîntoarce. Reîntoarce,
Doamne, capul către sclavul tău, reprimește-mă
în sihăstrie că doar alături de fiare mi-e locul.
Nelocul meu în lume îl tratez cu sângele Cristului
carnea lui mi se prinde în dinți nu reușesc să-mi
tratez caria sufletului, poate se va face totuși
cu ajutorul unui stomatolog de suflete.

Încă mai visez că o voi cunoaște pe aceea ce-mi
poartă sâmbetele *duminicile sunt ale Domnului*,
pe o potecă de munte eu îi voi zice să nu culeagă
bureții aceia, sunt otrăvitori. Îmi va răspunde
că știe dar îi culege pentru o fiertură când se
va limpezi în ochiul ei, va apărea chipul celui
sorocit. I-aș spune să nu se chinuiască, sunt aici
de vreo trei decenii așteptând-o.