în seara asta clopotele nu bat afară
bat adânc în mine
în locul unde păstram lucrurile
pe care nu știam cum să le spun

lumina stă pe masă asemeni unei pâini
frământată de mâinile mamei
timpul încetinește
pot auzi tăcerea cum îmi macină conștiința
ca un morar harnic

mi-e deajuns să țin în palme această liniște
ca pe o candelă care nu se stinge
când se face seară