când mă ridic pe vârfuri
pământul se stinge

buzele tale au venit firesc ca o umbră din care i s-au desprins oameni.

Râvnesc pe vârfuri dar carnea nu îmi ajunge niciodată. Nu pot spune nimic, nu pot atinge nimic. Terminații inutile copleșesc dincolo de miezuri fierbinți. Un vis monocrom cu astronauți și mâini ce plutesc într-un fel de aer imaginar.

Mușc în întuneric.

Frumusețea mea nu a fost niciodată despre piele și corp.

Îmi place să te pierd, îmi place să-mi fii umbra ce-mi crește ca un zmeu al cărui capăt îmi taie tandru în palme

uneori visez cuvintele
le dictez în vis apoi le uit la fel de firesc ca o tristețe cu pleoape

this world is so fake and we know it
our minds are still dating the most challenging games and deadlines

most days my eyelashes are quirky and magical

să mă ții în brațe până la sfârșitul timpului
până când ochii mei se vor desprinde de craniu şi oasele mele vor cerși cea mai frumoasă moarte de pe pământ.