Sfârșitul ne aduce împreună...
Un tren de noapte poartă vise,
Poartă blesteme astăzi nerostite,
Plouă cu stropi mari din răsărit
Hârtia mea albastră te-a uitat.
Un unicorn domestic uită versuri
Tu uiți oglinzi sparte și sânge pe jos
Secundele au înghețat în milenii.
Cu glas de năpârcă pierdută pe stânci
Te lupți fără rost și fără o cauză,
Prea roșu e cerul, pictează un ou.
Vineri, adevărul a fost un cui ruginit,
Destine de oameni plutesc în derivă
Un nume, o viață sunt doar o himeră,
Ascultă marmura rece, literele dispar .
Cu vântul rece ai venit
Ca un catren de primăvară,
Tu, începutul meu sfârșit,
Ai vrea din nou o primă oară?