|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Scrisoare de răspuns - domnului teolog Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 0
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-04-08 | |
Un tsunami pornit spontan,
Deodată, în Oceanul Indian, A luat un pui de hipopotam Pe sus, când nu avea un an, Și l-a zvârlit departe, altundeva, Fără să-l vadă cineva. Iar el, ajuns pe plajă singurel, Căuta insistent tot unul la fel. Dar totuși a avut noroc, Că l-au luat paznicii pe loc În parcul zoo de salvare, Unde e locul de scăpare. Și, în primul tur prin adăpost, Țestoasa l-a văzut că-i trist, Și l-a întrebat cu milă grijulie: – Tu cum de nu ai familie? El, fără vlagă, i-a răspuns: – Marele tsunami m-a împins Și sunt orfan, fără mamă. Cu tine nu mi-ar fi nici teamă? Țestoasa bătrână, tăcută, Având vârstă peste o sută Și greutate mare făcută, Fiind prin necazuri trecută, A dat afirmativ din cap: – De supărare am să te scap. Și, încet, greoaie a înaintat, Ca semn că ea l-a acceptat, Lăsându-l sprijinit de carapace, Când ațipește cum îi place. Și au ajuns nedespărțiți, Deși din alte lumi veniți. Țestoasa mergea-n față, Iar el în urmă, la distanță. Era ceva nou pe Pământ Prima dată văzut evident, Demonstrând că o prietenie adevărată Nu ține cont de specie, niciodată.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate