Îmi port rănile pretutindeni.
Nu le las. Nu mă lasă.

Noaptea,
Cerberi cu ochi aprinși
îmi păzesc hotarul
și mă împing, fără odihnă,
prin Styx, înapoi,
spre lumină.

Ziua —
îmi ascund mugurii
sub pleoapa soarelui.
Mi-e teamă să înflorească.

Ar pleca atunci cocorii,
cei care se opresc în mine,
obosiți de zbor.

Îmi port rănile pretutindeni
și ele mă poartă,
mereu, pe mine.