Mã doare conștiința ca o portocalã dulce-acrișoarã cu amintirii din epoca de aur.
Mã doare limba pentru atâtea cuvinte care s-au respirat în van cãtre o lume surdã.
Mã doare capul cu presupusul meu creier inundat de transpirație în craniul anxios..
Mã doare osul îngropat oriunde în scheletul meu diform de trudã.
Mã doare repetiția lui - mã doare - de la aproapele meu îndurerat de lașitate în umbra pãmântului.
Mimica de poker la o masã din casino unde îmi joc mâna de bluff cu eu-rile mele resemnate.
Figura îmi este luminatã de spoturi, strãlucesc câteva clipe cu șansa ascunsã în palmã.
Mà doare minciuna prin care voi câștiga potul jucat cu umbrele mele ofilite.