Trezește-te-nainte să adormi
Și-nainte să te-nbete de culori
Crescute ruginit pe zidul vechi ce ți se construiește
Înaintea ta, 'nainte tu să știi.
Pentru asemenea arhitectură, lucrează mulți.
Și tu lucrezi la el.
E zidul tău,
Din partea ta privești,
Cu ochii tăi tu nu-l vezi
Și nu-l percepi cu mintea.
E zidul tău de alții pentru tine
Și pentru altul tu pui cărămizi.
Lucrați orbește, zidul nu e drept,
Dar în ansamblul lui rolul și-l are
Și-n laterale n-are început.
Înalt îți este foarte,
De sub privirea ta și-n sus cât îl ridici,
Dar nu stă pe nimic, bază nu are,
E construit pe timp, doar dintr-un loc.
De la-nceput se sprijină acolo,
Pe început, și restul e consolă,
Sau arc deschis și nu vrei să te-apropii
Și să te-apleci, sub ochii tăi să vezi
Că fără zid nu ești închis niciunde
Și nici nu mai lucrezi pentru un Khufu,
În timpul tău, legat la ochi.