începuse săptămâna patimilor
și ai venit să mi te asameni
mă urmaseși la sihăstria pentru taina mirungerii
te-am urmat la calcutta
trăiam cultul sfinților
pe drumul damascului
al părintelui cleopa & al maicii tereza
nu mai era nevoie să ne rostim
în miracolul credinței
în agoasa lumii
cuvintele deveniseră tăceri albe
luminânde
în ceea ce mai rămăsese din lume
era într-un aprilie cu vântoasă
locuiam în vergilius cu ușile deschise
ca pentru a intra
octavian augustus
sau pentru a ieși învolburat
se rupseseră rândurile imperiului roman
de apus
și intraseră în mine
ca pentru a ți le dărui
înainte de sărut la modul divin