Temperator
(despre timp)

Ab initio

Dinainte de-nceput, când pentru nimic tot era, cuprins
Când sus sau jos nu exista, fără un sens, nemăsurat, neînvins
Când dintr-un infinit cât un nimic mai multe infinituri existau
Alcătuind nedefinit întregul său nimic, lumina a devenit din necuprins.

Atunci când un raport nimicul tot l-a definit, abisul
Când infinit s-a despărțit de-același infinit, a devenit cuprinsul
Când un’ de unul despărțit, în puncte de tangență
Se nasc dimensiuni și feluri, există diferență.

Ab hinc

În metru diferit pe valuri de lumină sensul o coboară
Acum, când doi, raportul spațiul îl compară
Și dinainte contra dinapoi mișcării îi este mamă
Neînvins cuprinsul devenit la timp plătește vamă.

În forja rece a naturii se bate singura monedă
Ce cap îi este când te naști și pajura-i posedă!