sunt din generația deziluzie
am un joben de nori gri în noapte
sub braț îmi port cârja murdară.

mă vezi, vrei să dispar;
mă vezi, te ferești; de tine
de tine, de tine cel cu buline.

cu capul estetic ca o floare de colț
mergi în înaltul stâncilor
departe, rămâi, rămâi departe...

noi suntem aici să poți dispărea,
noi suntem aici să ai totul.

drumul ni se va îngusta spre cer
și ne va fi din ce în ce mai frig
din drum se va înălța câte unu”

după altul și tot așa până
ar trebuit să apară generația iluziilor.

uroborus prețios al vremurilor,
uroborus, inimă a nopții noastre,
cel ce n-am fost și nu m-aștept

sunt din generația deziluziilor
cu inima viselor de libertate
dorm la poarta stâncilor

noi suntem cei ce dispar
noi suntem cei ce așteptăm totul.