serenada norilor este a cerului
care se refractă în cochilia timpului
adagii nesfârșite caută memoria orelor cu tine
avem un trecut infinit împreună
sunt momente pe care le răsfrâng spre uitare
clipele s-au arcuit în dimineți
cu reminiscențe angelice
te doream alb
străjuit de singurătatea mea
păstrez potirul lacrimilor mele
într-o sacristie înghețată
și recit gravă notele discontinue
împrăștiate în lume.