cum își caută omul fericirea
ne-ncetat
și sănătatea
mai cu seamă când îl doare
pe undeva

sigur că fiecare

noi pruncii ... fericiți
dar mamei îi plesneau palmele
muncind pe urma noastră

mânca-v-aș gâlcile
să vi le mănânc deodată
cu cele ale purcelului

ne muștruluia nițeluș
apoi ne alinta
nedumeririle copilărești

cei mari sunt altfel
serioși sau câteodată
nu prea

mai este câte unul care
caută și altceva să zicem
norocul ori consoartă
ziua pierdută ori o clipă de răgaz
viață de lux ori locul de veci
cât va mai dura Pământul

n-ar trebui să fie
niciunul vreodată
care să caute gâlceavă așa
dintr-o dată-ntr-o doară
fără vreun minim izvor

și totuși