Respirația este tolerată
atât timp cât nu devine mesaj.
Faptele utile se înregistrează,
se șterg,
se uită.

Poți scoate oameni de sub fier,
te poți umple de sânge străin
pentru ca mâinele să mai existe —
aceasta nu contează
cât timp rămâni mut.

Eroismul fără voce
nu produce disconfort.

O singură idee rostită prost,
o propoziție care spune
ce restul doar calculează în tăcere,

și ești corectat exemplar.
Nu pentru ce ai făcut,
ci pentru ce ai îndrăznit să gândești
cu sunet.

Aici libertatea nu este interzisă —
doar condiționată
de capacitatea ta
de a nu o folosi.