n-am mai rămas nici măcar un gând
din jurnalul meu
pe care să îl dedic zilelor de ambră tomnatică
nimic nu mai tresare din filele de argint
și nu te mai văd într-o oglindă răsfrântă
pe țesut în clarobscur
peliculă răzvrătită închisă în inel de șoapte
nu te-am mai visat
pe un țărm monocrom
sau pe ape ondulate de vânt
nu te-am mai regăsit
în sunet de chitară amară
și mă prefac mereu în undă
gonindu-ți pașii.