Te văd în veci, frumoaso, cu ochii din lumină
Cum stai sub glas de Tată, a auzi minunea
Făpturilor de umbră, ce-s deschizând genunea
Din Crucea care Mielul așteaptă ca să vină.
Privești eternitatea, cu-a Binelui o fală
Prin ale tale gene, în superbie lungi
Și-acolo ți-este calea cu viața ta egală
Și gliile umane din traiul tău alungi.
Din nașterea-ți femeie, aceea ce te-a plâns
Ai fost și pe pământuri, dar ai pețit o moarte
Și demiurgu-n Raiuri la piept te ține strâns
Sub salba ta gâtlejul îți râde-n buze foarte.
Te cunoșteam pe vremuri telurică-mi iubită
Nălucă-acum ți-e carnea, de țintirim ciobită.