născut dintr-un bulgãre de cer
rostogolit prin ţãrâna trecerii
oricât mi-aş rupe genunchii
fruntea mea cautã tot înaltul
nu ştiu sã împreun mâinile a rugãciune
nici nu fac crucea mare
dar între minte şi inimã Te port
aşa cum mã pricep
cu erezia mea
cu pãcat şi rãzvrãtire
ca pe o lacrimã adusã jertfã
în locul mielului

nu ştiu sã zidesc mãnãstiri
dar înalţ altarul acolo unde mã aflu
în felul acesta dezleg toate rugãciunile
de convenţional
iar singura mea lumânare e acest trup

şi ard Doamne