|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Geometria sacră a unei tăceri sau prins la mijloc între simboluri Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 4
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-04-02 | |
Glia 25.06.2021
Aceea ce ne este mumă străbună, glia, ea, În ciuda sorții, crește-n fiecare an, neabătut, Puhoi de roadă multă, din pământuri grase, Udate de-a țăranului sudoare grea, muncită, Si adesea chiar stropite de sângele dușman. E de trecut în pace hotarul ce-l avem, Căci Dunărea un zid se face în fața aceluia Ce-n gânduri rele e înveșmântat, ca hoții, Și munții sunt un vechi palat pentru poporul Care de secole nenumărate aici crește. Când udă ploaia bătătura, se bucură custura Că o să aibă ce tăia la treieriș, în vară; Și poame cresc în glie, din copaci nescuturați, Iar ce e putred cade, alături de dușman, Să hărănească locul ce-l vroiau al lor Dar care nu mai e decât popas de veci. Cu pace-n gând ne-am purtat amarul peste ani, Deși multe trupuri de sfinți frânte fură pentru ea, Străvechea glie, care ne împlinește harul, De când aici ne-am pomenit rămași și cu urmași. Și nu e chip să ne plecăm stihiilor din ev Căci rușine ne e de ea, glia, buna, Ce din moși o știm a fi doar a noastră!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate