serile se-nchid ca niște porți grele
după care nu poți să vezi
mai departe de lacăt
uneori anotimpurile greșesc ordinea
alteori sensul
și te pomenești ca un intrus înlăuntru

de-acum cine îți va deschide ferestrele dimineața
cum vei șterge din lucruri partea îmbibată
cu duhul meu
de gâtul cui îți vei rezema privirea când plouă?