și mă întreb mereu cine ești
pudră rece de lună
sau antracit pe ochii dimineții
te regăsesc întotdeauna îndoliat
cu respirația închisă în tăcere
te conturez cu fir de aur
pe pagini eflorescente
și alunec trist pe cochilii la reflux
pierdută pe un țărm rotund
în rezonanțe de recviem.