mâinile mi s-au topit
într-o coregrafie minimală
am gesturi răsfirate către cer
că într-un flamenco trist
te desenez în fiecare mișcare revolută
care se pierde în bolta serii
degetele se înfiripă în ritmul cadențat
descriu aripi largi
deschise către lume
aerul e ropot de sunete
șipot de lacrimi închise
în portative amare.