|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ război Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 7
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-28 | |
În zori de-octombrie, cu soare și cu jar,
Două poeme-n valuri, pluteau fără hotar. Iar pașii lor sunt unde, ce tac sub cerul greu, Și aripi au din vânturi, ce plâng în pieptul meu. În zori de-octombrie, când vântul s-a oprit, Din estul depărtării, tot ceru-i amorțit. Curenții sunt acum, doar drumuri fără țel, O cale nesfârșită, prin vise de oțel. În zori de-octombrie, o piatră a vorbit, Vioara în statuie, un cântec a trezit. Din neființa rece, prin coarde de argint, Emoții efemere, în suflet se resimt. În zori de-octombrie, la soare am privit, Dar în realul rece, m-am simțit rătăcit. O teroare trufașă, un gol neprevăzut, Doar spirit am rămas... în carnea de-mprumut.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate