parola va fi un sãrut a nesfârşire
sub imperiul florilor de tei
acolo unde cresc piramide pentru perechi
taj mahaluri şi tot felul de alte construcţii
care încearcã aducerea aminte
fãrã puncte puncte
la intersecţii de gânduri
un algoritm ciudat scris fãrã acoperire
pe o geanã de afroditã
fãrã niciun drept la comunicare
între sufletele albite de repetãri

cuvintele vor deveni statui
sãpate în muşchi la miazãnoapte
prin pãduri de seqoia şi arbori de pâine
cu un fel de rigidizare
prin oprirea timpului

încercarea stâncii
de a coborî orizontul la izvor
în liniştea absurdã a pãstrãvilor
câteva vise liberale
ale unor delfini obişnuiţi cu zborul
prin inele de foc
dintr-o atlantidã-n alta

apoi mã vãd cum privesc aiurea-n lunã
la un ceai de sunãtoare
pe o plajã arsã
într-o oazã
sub un palmier
o fata morgana împleteşte realitãţile
ca pe un izvor de nil nihil
ori mai ştiu eu ce dragoni visãtori
cu mult foc la inimã
se vor lãsa decapitaţi
de patimi nerostite
în grãdinile cu pomi interzişi


pentru linişte
nu este deajuns sã astupi urechile
iar de visat se poate
şi când nu închizi ochii

oricum lumina vine de acolo
unde energiile se rãspândesc
prin toate dimensiunile
în mod echilateral
şi este instantanee
totodatã veşnicã
ca orice clipã din nesfârşire
ca orice eternitate neînceputã