e fascinant orizontul cu ispitele vechi
și presărat cu zboruri de păsări perechi,
cu ecouri împletite în calde curcubeie,
cu lumina duioasă ca spiritul de zeie.

liniștea îmi găsesc în susurul izvorului,
din aer respir frenezia albă a zborului,
m-aș metamorfoza în fluture de aș putea,
din roua tuberozelor să sorb dragostea.

dar sunt ființa care atinge Nirvana,
care închide în conul de umbră prihana,
ploaia mă mângâie revarsă umede săruturi,
în conștiință au înverzit ramuri de gânduri.

orizontul poetic continuu se înnoiește,
mi-a dat o direcție care mă împlinește.