|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ război Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 12
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-21 | |
secvența 5
azi dimineață inventasem involuntar un cuvânt: netrimitere — actul de a compune un mesaj complet, cu virgule la locul lor, cu tonul calibrat și metrica perfectă, și a-l lăsa să existe în spațiul dintre intenție și deget. netrimiterea e o formă de arhitectură: îți construiești realul în locul unde nimeni nu poate locui. am în drafts 17 astfel de construcții. unele au etaje, altele subsoluri, iar altele, culmea, intrări secrete. secvența 4 mai recent am avut o stare pe care n-am găsit-o în dicționare, deși am căutat serios, canalizându-mi timpul: prezenteism afectiv — a fi complet la întâlnirea care nu a germinat încă, a consuma în avans tot oxigenul unei conversații predestinată asfixiei. când în sfârșit te-am văzut, eram deja obosit de tine. și am numit-o dragoste. secvența 3 îți dezvălui un secret: mi-e frică de oamenii întregi. răii nu au superputeri — nu și cei fără fisuri vizibile, care nu lasă loc pentru sârma mea ghimpată. tu aveai o fisură exactă în forma inimii mele. am confundat-o cu destinul. secvența 2 din școală țin minte tehnica numită orbita falsă — exercițiu de teroare matematică: mă învârt în jurul tău la distanță calculată, intuind punctul unde dorința devine prăbușire. îmi simt tălpile uzate în sânge pe acest cerc perfect. gravitația, coliziunea — totul e un truc prost de magie. nu te ajung niciodată. secvența 1 seara. cerul era un lucru care se întâmpla altora. am stat cu telefonul în mână și am simțit greutatea exactă a tot ce nu cântărește nimic — netrimiterea, prezenteismul, orbita — toate teoriile mele frumoase. am lăsat telefonul pe masă. am stins lumina. am aprins-o din nou. nimic nu mai contează: nici direcția, nici masa, nici măcar frecvența. toate sunt doar haine de seară lipsite de sarcina reală a dragostei.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate