Am făcut pe ucenicul,
Numai să o duc mai bine,
Însă ați sădit în mine
Dictatura din suspine.

Am răbdat de foame aseară
Și mândria a apus,
Într-un timp ce vrea să ceară
Dreptul sacru la recurs.

Zilnic port aceleași haine,
Tristețea îmi este cânt,
Iar durerea n-are taine
Pentru mine pe pământ.

Nu mai fug de ce mă doare,
Nici nu vreau să par mai sfânt
Într-o lume-n care doare
Și vocala din cuvânt.