în casă miroase reavăn a flori de 8 martie
descompuse

am ieșit peste zi,
că noaptea, când e mai liniște,
mă încolăcesc și atârn de muchia curbă a pervazului

mă țin de mână frumos
și miros a ceapă și praz și usturoi,
de atâta mâncat ochi de broască
și trigoane cu pește uscat
coborât la noi din nord, din fiorduri
și aclimatizat
sub formă de sirenă

scuip perle fără oprire
și-i dau voie limbii să sângereze
de atâta amar în gură
devreme

mai bine să vorbesc limba melcilor
sau a mugurilor
- acum, în primăvară, sună mult mai rotund
când îmi ridic pleoapa chioară
să văd mai bine
ce crește
de sub pământ