totul începe de la cuvânt
izbucnești te aprinzi faci vâlvătăi pe care
niciun potop de iertări nu le mai poate stinge

ți-am simțit urletele de departe
dar nu m-am ferit
păreau ziduri aruncătoare de bucăți
mari și mici izbeau în visul meu
în schimbarea pe care o voiam
în tot ce creștea
în respirația luminii

așteptam doar cuvinte celebre
altceva
am scormonit prin ruine cu încăpățânare
știam că voi găsi ceea ce aveam nevoie

mi-am rupt unghiile din carne
mi-am julit genunchii
și în sfârșit
cele două cuvinte ca doi pui de ce vreți voi
așteptau să le scot afară

azi din ele trăiesc